Chiar dacă se bea proaspătă, berea are istorie. Cine au fost primii mari fabricanți care au adus cultura berii în România?
Prima fabrică de bere românească a fost ridicată la Timișoara în 1718, iar cea de a doua, la Rădăuți, în 1789. În București, berea a început să fie fabricată în prima jumătate a secolului al XIX-lea – prima fabrică fiind înființată de neamțul Johann Timple de Gotha pe Dealul Filaretului, în anul 1809. Acesteia i-au urmat fabricile Kube și Krebs, care produceau însă cantități destul de mici, mai cu seamă pentru străinii care locuiau în Capitală la acea vreme.
Însă spre sfârșitul secolului al XIX-lea, berea își făcuse loc în preferințele românilor ca o alternativă la băuturile tradiționale – spirtoase și vin. Ca urmare, în acea perioadă au fost deschise marile fabrici de bere ale Bucureștiului: Luther, Oppler (devenită Gib) și Bragadiru.
Fabrica Luther a fost ridicată în 1869 la marginea orașului, pe atunci Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant și a Podului de lemn (Calea Plevnei). Astăzi, zona unde se afla această fabrică se găsește sub o secțiune a pasajului Basarab, clădirile fiind dărâmate în ultimii ani pentru a face loc unor noi proiecte de modernizare urbană.
În anul 1905, fabrica a fost vânduta fraților Czell, nemți originari din zona Brașovului, care au continuat să producă bere sub marca Luther. După cel de Al Doilea Război Mondial, fabrica a fost naționalizată, devenind mai întâi Fabrica de bere Grivița și, ulterior, Fabrica Gambrinus.
Cea de a doua mare fabrică de bere a Bucureștiului, astăzi dispărută, a fost ridicată tot de un german – Carl H. Oppler, în zona străzii Izvor, în anul 1870. La acel moment, producția celor două fabrici fondate de afaceriștii germani se ridica la 2.422.950 de litri pe an – Luther, respectiv 1.896.580 de litri pe an – Oppler.
Prima mare fabrică de bere a unui român a fost construită în 1895 de către Dumitru Marinescu Bragadiru. Fabrica acestuia era o adevărată bijuterie a tehnologiei industriale: mașinile sale cu abur de 120 de cai putere și cei 60 de lucrători produceau anual 3.126.528 de litri de bere (12.000 de litri pe zi), depășind cu mult volumele competitorilor săi germani. Ca materie primă se folosea orz românesc și hamei importat din Boemia.
Și astăzi, mare parte a ansamblului Bragadiru se mai află încă în picioare, supraviețuind naționalizării comuniste. Cea mai impresionantă clădire este Palatul Bragadiru, un loc ridicat pentru recreerea angajaților fabricii.
Înființarea acestor prime fabrici de bere a dus la apariția a numeroase berării, grădini și terase la sfârșitul anilor 1800. În aceste locuri a luat naștere cultura românească a berii, cu obiceiurile, limbajul și specialitățile culinare proprii.