De la bun început, Caru’ cu bere a fost construit să hrănească nu doar trupul, ci și spiritul. Gusturile în materie de mâncăruri se mai schimbă, băuturile, slavă Domnului, sunt cam aceleași peste tot, dar ce dă cu adevărat unicitatea unui loc e acel ceva pe care-l trăiești acolo și care rămâne cu tine mult timp după ce l-ai părăsit.
Și că veni vorba de asta, am vrea să-ți povestim mai multe despre arhitectura Carului cu bere, pe care o savurează privirile și aparatele de fotografiat ale celor care ne calcă pragul cel puțin la fel de mult precum sunt savurate preparatele de pe masă. Întreaga construcție a fost inaugurată în 1899, într-o perioadă în care, în general, Bucureștiul se schimba cu viteza luminii. Și datorită faptului că fondatorul, Nicolae Mircea, venea din Ardeal, zonă cu puternice influențe germane, și pentru că arhitectul, Zigfried Kofsinski, era polonez – deci și mai influențat de școala germană de arhitectură – clădirea Carului cu bere pare decupată din peisajul berăriilor nemțești din Bavaria. La exterior, se remarcă decorațiunile gotice, încununate în partea de sus de faimoasa hangiță ce salută oaspeții.
La interior, însă, lucrurile sunt un pic mai amestecate. Elementele de inspirație germană sunt completate de picturi, decorațiuni și mobilier aparținând „Artei 1900”. Picturile murale au fost realizate de zugravii germani Wilhelm și Friederich Hugo, după desenele aceluiași neobosit Kofsinski.
La subsol, decorul este mai simplu, asta și pentru că destinația inițială a spațiului era cea de cramă. În schimb, parterul este bogat decorat, iar materialele folosite sunt dintre cele mai variate. Dacă te uiți cu atenție la pardoseală, o să vezi inscripționat pe mozaic anii 1879 și 1924 (anii în care a început construcția Carului cu bere, respectiv, extinderea sa), precum și monograma lui Nicolae Mircea. Deasupra, arhitectul a întipărit crezul moral al fondatorului, care sună astfel: „Prin muncă, răbdare, energie și cinste la idealul dorit, / Cu credință și voința lui Dumnezeu toate se împlinesc”.
Pereții, în partea de sus, arcele care susțin tavanul și plafonul însuși sunt vopsite în ulei, iar nervurile pe care le vei putea vedea uitându-te atent, sunt aurite. În fine, nu se poate să nu fi observat feroneria, mai ales cea de exterior, cu tot felul de bris-bris-uri care mai de care mai frumoase.
Așa că vezi tu, dragă vizitatorule, la ce porții de mâncare avem, știm cu toții că te saturi pe deplin, dar la cum arată Caru’ cu bere pe dinăuntru și pe dinafară, în mod sigur vei pleca și sătul sufletește de la noi.