În cultura tradițională a românilor, momentele importante din viața familiei și a comunității au fost întotdeauna însoțite de preparate cu rol ritual care poartă o simbolistică puternică.
Două dintre cele mai puternice simboluri culinare ale românilor sunt turta și colacul. Având la bază pâinea rotundă, coaptă din cel mai bun grâu, element ce simbolizează hrana primordială, perfecțiunea universului și puritatea, acestea sunt folosite în numeroase ocazii. La nunți se obișnuiește ca nașii să rupă o turtă deasupra capului miresei, gest ce reprezintă sfârșitul castității și binecuvântarea dată pentru întemeierea familiei. În funcție de obiceiurile zonei, turta este fie împărțită celor apropiați, investindu-i astfel cu rolul de protectori ai noii familii, fie este păstrată de tinerii însurăței că garant a uniunii lor.
Obiceiul ruperii turtei la fetițele ce împlinesc vârsta de un an este o altă tradiție puternic împământenită la români, cu origini ce se pierd în istoria pre-creștină. Copilul îmbrăcat în haine noi, este așezat în dreptul ferestrei, la lumină, iar nașii țin deasupra capului său o turtă pe care o rup în două sau în patru. Acest gest are o simbolistica ce derivă din ritualuri păgâne închinate fertilității, marcând rolul pe care viitoarea femeie va trebui să îl împlinească în familie și comunitate.
Și momentul trecerii în neființă are ritualurile sale elaborate în care colacii au un rol important semnificând ofranda pentru ușurarea călătoriei celui dispărut către viața de dincolo. De această dată se pregătesc trei feluri de colaci sau turte, fiecare cu rolul său.
Prescura este pâinea liturgică folosită la Sfânta Împărtășanie care trebuie dusă la biserica și înmânată preotului.
Capetele sau Căpețelele sunt colaci din aluat de pâine, cu diverse forme abstracte sau zoomorfe. Acestea sunt oferite celor care au îndeplinit un rol în ceremonia înhumării, începând cu preotul.
A treia turtă folosită la înmormântare, Arhanghelul, conține numeroase simboluri creștine și păgâne menite să îl ajute pe cel trecut în neființă să își găsească pacea veșnică: cruci, împletituri, corpuri cerești și chiar svastica – simbol folosit pe teritoriul României de mai bine de 7.000 de ani.
Toate aceste obiceiuri sacre sau profane sunt pentru noi, românii, simboluri care ne însoțesc în cele mai importante momente ale vieții și cu care rezonăm de fiecare dată.