Ion Botescu a servit prima halbă acum 46 de ani și de atunci a cărat mai multă bere decât un camion.
”Dacă ar fi să scrieți o carte, cu ce ați începe?” ”Cu începutul!” – răspunde plin de spirit venerabilul ospătar. În cei 45 de ani de când lucrează neîntrerupt la Caru’ cu bere, nea Ion a adunat mii de povești, bancuri și întâmplări. Sunt multe lucruri pe care le-ar avea de povestit, dar dintre acestea, câteva i-au rămas adânc întipărite în memorie:
”Într-o zi, pe vremea lui Ceaușescu, a intrat la noi un român care era plecat de 35 de ani în Australia. Soția lui era gravidă și terminaseră toți banii la Magazinul Victoria. Omul s-a rugat de colegii mei să îl servească cu o porție de mici pentru că doamnei îi era foarte poftă, însă toți l-au refuzat. Atunci eu i-am invitat pe amândoi să se așeze, le-am adus vreo zece mici și câteva halbe de bere și le-am spus că le fac cinste cu consumația. Mi-au mulțumit și mi-au promis că se vor întoarce cândva ca să îmi plătească. Și chiar așa a fost: peste vreo 30 de ani, a apărut un domn care m-a întrebat dacă îl mai țin minte – era australianul. A scos portofelul și mi-a plătit, e drept, cu o mică întârziere!”
În anii petrecuți la Car, nea Ion nu a adunat doar povești frumoase, ci și sute de mii de km parcurși printre mese și clienți. ”Odată ne-au măsurat pașii pe care îi facem și a reieșit că, în fiecare zi, merg vreo 24 de km și duc la mese cam șase tone, dintre care vreo 500 de halbe. Am cărat mai multă bere decât un camion!”, glumește el.
Anul trecut, nea Ion a fost premiat pentru întreaga sa activitate în cadrul ”Galei Horeca după 20 de ani”, primind titlul de ”Cel mai longeviv ospătar din România”. ”Nu mă așteptam să se gândească la mine, dar iată că, după atâția ani de muncă, am primit o diplomă de merit. Acest lucru m-a impresionat foarte mult și le mulțumesc organizatorilor pentru gestul făcut”.
Nici acum, după 46 de ani de meserie, nea Ion nu poate spune ”adio” ospătăriei. Chiar dacă a ieșit la pensie, el continuă să vină la muncă, cu program redus însă. Dacă aveți ocazia să îl întâlniți atunci când veniți la Car, rugați-l să vă aducă o halbă rece și să vă spună un banc pentru că nea Ion a adunat ”pe puțin vreo 200 din ălea bune, de care se spuneau odată”.