Cele mai multe deserturi tradiționale nu au rețete sofisticate, dar combinația de gusturi și savoarea lor proverbiale ne trezec amintirile din copilărie.
Plăcinta cu julfă
În Moldova, de sărbătoarea Ajunului, gospodinele obișnuiau să coacă plăcinta cu julfă, numită și Pelincile lui Hristos. Este o prăjitură de post, care se face din foi de aluat nedospit între care șe așază o umplutură obținută din nucă, miere și spumă de cânepă. Acest ultim ingredient este cel care îi dă și numele – în graiul moldovenesc, julfă înseamnă sămânță de cânepă sau spuma care se obține prin fierberea acestor semințe.
Aluatul este extrem de simplu: se realizează doar cu făină, apă, sare și puțin ulei. Coca se împarte în bucăți egale de mărimea unui măr, care se întind în foi foarte subțiri și se coc pe dosul unei tăvi sau direct pe plită.
Pentru umplutură, semințele de cânepă se pisează fin și se amestecă cu apă caldă. Lichidul obținut se strecoară și se pune la fiert. Spuma care se formează la suprafață este colectată într-un vas, iar când s-a răcit suficient, se amestecă cu nucă măcinată și miere (sau zahăr).
Prăjitura se montează după cum urmează: se așază o foaie de aluat, se unge cu puțin sirop din zahăr sau miere pentru aromă și înmuiere, apoi urmează un strat de umplutură și tot așa, până se obține un soi de tort simplu, dar cu un gust deosebit. Cum spuneam, e un desert tradițional pentru seara de Ajun, când credincioșii se abțin să consume cozonacul pregătit pentru a doua zi. Deși e o prăjitură foarte gustoasă și ușor de făcut, totuși nu vei fi servit cu aceasta la mesele tradiționale decât o singură dată pe an, când colindătorii merg din casă în casă și anunță marea veste a nașterii lui Hristos.
Papanașii
Dacă ați fost vreodată la un restaurant cu specific românesc – și cu siguranță ați fost – atunci știți că din meniul acestuia nu lipsesc papanașii, poate cel mai renumit desert românesc. Papanașii sunt pe cât de gustoși, pe atât de ușor de făcut: se realizează un aluat ca de gogoși care conține, în plus, brânză de vaci, din care se formează turte rotunde, cu o gaură ca de covrig în mijloc. Gogoșile astfel obținute se prăjesc în ulei încins, se întorc pentru rumenire pe ambele părți, iar după coacere se asezonează cu smântână dulce și dulceață, de obicei de vișine sau de fructe de pădure, dar oricare alt tip de dulceață e bine-venit.
Gomboții
Gomboții sau găluștele cu prune sunt cu siguranță un desert care amintește de vacanțele de vară în curtea bunicilor. Se realizează dintr-un aluat compus din făină, ulei, sare, cartofi fierți pisați, unt și ouă. Găluștele sunt umplute cu o jumătate de prună, după care se rulează în podul palmei până capătă aspectul unei bile. Găluștele se lasă la fiert în apă clocotită până când se înmoaie (cam 20 de minute), după care se lasă la scurs.
La final, gomboții sunt dați printr-o compoziție de pesmet cu zahăr rumenite la tigaie, la foc mic, până capătă o culoare maroniu-aurie. Această crustă crocantă în combinație cu gustul prunelor înmuiate face deliciul desertului. Se recomandă utilizarea prunelor românești și nu a celor din supermarket care deși sunt mai mari și mai arătoase, adesea nu au gust.
Dobrogenele
Plăcinta dobrogeană a făcut celebră gastronomia provinciei dintre Dunăre și Marea Neagră printre gurmanzii din toată țara. Aceasta se realizează dintr-un aluat foarte simplu – făină, apă, ulei, sare și foarte puțină drojdie (anumite rețete chiar exclud complet drojdia), care se rulează și se umple cu un amestec de brânză dulce și ouă. Rulourile cu brânză astfel obținute se așază într-o tavă rotundă și se coc la temperatură medie. Când plăcinta e gata, se bate un ou amestecat cu un iaurt sau cu smântână, se toarnă deasupra și se mai lasă tava la cuptor până se rumenește. Se recomandă să nu se mănânce toată tava odată!
Hencleș
Tradiționala prăjitură a sașilor, encleș sau hencleș, poate avea mai multe umpluturi, de la mere la brânză. Aluatul se realizează din făină, zahăr, unt topit, ulei, sare, drojdie, lapte pentru frământat și coajă de lămâie. Procesul seamănă cu cel de preparare a cozonacului, iar momentul dospirii la cald a acestuia este esențial pentru reușită. Un curent de aer rece care a pătruns în bucătărie la momentul nepotrivit poate compromite întregul proces. Și la fel ca la prepararea cozonacului, ingredientele nu trebuie să fie de la frigider, ci la temperatura camerei.
Aluatul se porționează cu ajutorul unei roți zimțate, bucățile se pun pe hârtie de copt și se coc la cuptor de lemne, pentru ca gustul să fie desăvârșit. Există mai multe variante de hencleș, care poate fi îmbunătățit cu griș și smântână sau poate conține chiar bucăți de mere sau stafide. La final, hencleșul se asezonează cu un strat de zahăr pudră.
Hrană pentru suflet
Un preparat care poartă o încărcătură spirituală deosebită, adânc înrădăcinat în tradițiile poporului român, este coliva. Făcând parte din categoria mâncărurilor rituale, cu un puternic simbolism religios, coliva se pregătește doar pentru mese care reprezintă pomenirea unei persoane dispărute.
Coliva se realizează din grâu decorticat (arpacaș), care este fiert câteva ore și pe care gospodinele îl lasă de obicei de cu seară la înmuiat pentru a putea fi preparat mai repede. Grâul se fierbe până când scade de tot apa, iar boabele “înfloresc”, apoi se lasă la răcit și se amestecă cu nucă pisată, zahăr (sau miere) și diverse arome. De regulă, coliva se așază în platouri rotunde, se ornează cu cacao și bomboane, se sfințește în timpul slujbei religioase și abia apoi se împarte mesenilor.
Toate aceste preparate, fie că poartă o încărcătură spirituală sau nu, unesc mesenii prin gustul lor plăcut și aromat care ne aduce aminte de familie și de valorile tradiționale.