România deţine în prezent șase produse culinare recunoscute la nivel european prin calificativele DOP – Denumire de Origine Controlată și IGP – Indicație Geografică Controlată.
Scrumbia de Dunăre afumată (IGP), Magiunul de prune de Topoloveni (IGP), Salamul de Sibiu (IGP), Telemeaua de Ibăneşti (DOP), Novacul afumat din Ţara Bârsei (IGP) și Telemeaua de Sibiu (IGP) sunt produsele românești protejate în toate țările din Uniunea Europeană.
Alte două produse, Cârnaţii de Pleşcoi și Cașcavalul de Săveni, așteaptă în scurt timp obţinerea protecţiei IGP din partea Comisiei Europene. Tot pentru obținerea de IGP se află într-un proces de verificare națională și nouă băuturi spirtoase: Vinars Târnave, Vinars Segarcea, Vinars Murfatlar, Vinars Vaslui, Vinars Vrancea, Palincă, Horincă de Cămârzana, Țuica de Argeș și Țuica Zetea de Medieșu Aurit.
Până în 2019, un număr de aproximativ 20 de produse așteaptă finalizarea documentației necesare protejării. Printre acestea se numără: Telemeaua de Vaideeni, Brânza de burduf de Bran, Gemul de rabarbăr, Brânza de Gulianca, Salata deltaică cu icre de ştiucă, Virșli de Hunedoara, Pâinea de Pecica, Salamul de Nădlac, Salinatele de Turda, Usturoiul de Copălău, Ceapa de Pericei, Șunca ardelenească, Varza de Toboliu, Berea nemțeană, Cobza cu păstrăv afumat de Valea Putnei, Covrigul muscelean, Prunele afumate de Sâmbureşti, Cârnaţii olteneşti, Merele de Voineşti.
Calificativele DOP – Denumire de Origine Controlată, IGP – Indicație Geografică Controlată și STG – Specialitate Tradițională Garantată certifică calitatea și trasabilitatea produsului, cu scopul de a menține un standard de calitate, de a proteja reputația produselor locale și pe aceea a producătorilor care respectă rețetele autentice tradiționale. Iată care sunt semnificațiilor lor, conform datelor de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:
DOP – ”Denumire de Origine Protejată”: poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei țări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie originar din această regiune, loc specific sau țară. Caracteristicile produsului sunt datorate mediului geografic de origine, cu factorii săi naturali și umani. Materiile prime folosite trebuie să provină numai din aria geografică definită, iar producerea, procesarea și prepararea trebuie să aibă loc numai în respectiva arie geografică.
IGP – ”Indicație Geografică Protejată”: poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei țări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie originar din această regiune, loc specific sau țară și să posede o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici atribuite originii geografice respective. Materiile prime folosite pot să provină și din afara ariei geografice definite; anumite operații ale procesului de producție, cum ar fi: ambalarea, congelarea, depozitarea etc, pot avea loc în afara ariei geografice definite.
STG – “Specialitate Tradițională Garantată”: produsul rezultă în urma unui proces de producție, de prelucrare sau compoziții care corespunde unei practici tradiționale și este produs din materii prime sau ingrediente utilizate în mod tradițional.
Sistemele DOP și IGP prevăd protejarea pe teritoriul Uniunii Europene a denumirilor ce garantează și sporesc valoarea produselor în respective. Din datele Comisiei Europene reiese faptul că în jur de 20% din schimburile comerciale cu produse cu DOP sau IGP sunt transfrontaliere.