Clădirea ridicată acum mai bine de 200 de ani păstrează între pereții săi legende despre măriri și căderi, destine de oameni, națiuni și imperii.
Când intri pe porțile masive ale Hanului lui Manuc, pășești pe urmele istoriei. În urmă cu sute de ani, pe aceleași porți intrau caravane de comercianți sau drumeți singuratici în cautarea unui loc pentru popas și odihnă. Întreaga curte forfotea neliniștită, înțesată de oameni și animale care formau o adunătură pestriță din toate colțurile Europei și Orientului.
Așezat la o masă îngustă, într-una dintre prăvăliile Hanului lui Manuc, Șerban Cantacuzino, moștenitorul acestei clădiri emblematice a Bucureștiului, contemplă mulțumit clienții care trec pe lângă el. După 10 ani de procese în instanță finalizate cu câștig de cauză și încă nouă ani de muncă, planul său de refacere a Hanului capătă în sfârșit contur.
Ridicat de armeanul Manuc Marzaian (1769-1817) între anii 1806-1808, ultimul caravan-serai din Europa a păstrat ctitorului său o amintire vie la mai bine de doua secole de la înălțare. În vremea sa, Manuc a fost unul dintre cei mai influenți dregători și un personaj-cheie în istoria noastră, dar și a marilor puteri din acea vreme. Printre altele, istoricii îi încredințează acestuia un rol determinant în negocierile dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus în războiul dintre 1806-1812, negocieri care s-au purtat chiar în sălile hanului. De altfel, Hanul lui Manuc este locul unde a și fost semnat Tratatul de la București din 1812, care a pus capăt acestui conflict.
La momentul ctitoririi sale, Hanul Curtea Veche, cum s-a numit iniţial, se deosebea radical de celelalte construcţii similare existente la acea vreme în Bucureşti: nu mai avea aspectul unei clădiri fortificate, ci era o casă deschisă, inspirată din arhitectura tradiţională românească. Cerdacurile susţinute de stâlpi de lemn, balcoanele, scările de acces la etaj, acoperişul înalt de şindrilă, stucaturile şi sculpturile stâlpilor făceau din Hanul lui Manuc o bijuterie de arhitectură.
Numeroasele lucrări de refacere și consolidare au schimbat iremediabil aspectul inițial al clădirii, însă din descrierile din secolul al XIX-lea aflăm că hanul avea la subsol 15 pivnițe boltite, iar la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării și un tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeți. În curtea interioară exista o cafenea și o mică grădină cu fântână arteziană. Construit inițial pentru comercianți, hanul a devenit loc de întâlnire pentru politicieni și lumea bună a Capitalei, găzduind întruniri, baluri și spectacole de teatru.
Dupa moartea lui Manuc, urmașii săi au înstrăinat hanul, în cele din urmă acesta ajungând în proprietatea familiei Cantacuzino. Regimul comunist a naționalizat întreaga proprietate care a fost la un moment dat în pericol de a fi demolată. Hanul a fost salvat de arhitectul șef al Capitalei care i-a spus lui Ceaușescu că încăperile acestei clădiri au fost folosite de comuniștii ilegaliști pentru intâlnirile lor secrete.
„Intenția mea a fost să redau acestei minunate clădiri destinația pe care o avea odinioară, aceea de loc care găzduia negustori de toate felurile”, spune Șerban Cantacuzino. „Bineînțeles, vremurile s-au schimbat, însă pot să spun că am reușit totuși să îmi îndeplinesc intențiile cu care am pornit la drum”, continuă moștenitorul monumentului istoric.
Acum Hanul are un mix de chiriași, cu cafenele, restaurante, bistrouri și alte magazine care amintește de destinația de caravanserai de odinioară. „Venirea City Grill a reprezentat o creștere substanțială a numărului de vizitatori și acest lucru se datorează renumelui acestui lanț de restaurante”, spune Șerban Cantacuzino. „Succesul lor în alte locații istorice din București s-a confirmat și la Hanu’ lui Manuc. Cei de la City Grill s-au implicat în refacerea unuia dintre principalele puncte de atracție ale Hanului – grădina – care a căpătat un aspect nou, în armonie cu restul clădirii. Este exact ceea ce mi-am imaginat că trebuie să fie aici.”
Următoarea etapă a refacerii Hanului lui Manuc este darea în folosință a hotelului, însă sunt necesare ample lucrări de infrastructură și reparații pentru ca toate cele 33 de camere, câte va avea în final, să fie gata.
Hanu’ lui Manuc este acum un spațiu care păstrează tradiția, dar în același timp, deschis la nou. „Acesta a fost spiritul Hanului încă de la început, de când a fost deschis – să fie un loc de întâlnire al negustorilor cu cele mai noi și diferite mărfuri, aduse din toate colțurile lumii. Această imagine se reface acum pas cu pas”, încheie Șerban Cantacuzino.