Contrar a ceea ce ai putea crede admirând frumusețea de clădire, restaurantul Caru’ cu bere nu-i de când lumea pe Stavropoleos nr. 5.
Trebuie să știi, dragă mușteriule, că locul în care a văzut lumina soarelui firma „La Caru’ cu bere” e intersecția străzii Franceze (că veni vorba, una dintre cele mai vechi străzi din 
București) cu Calea Victoriei. Acolo, într-o bună zi din 1879, ardeleanul Ion Căbășanu, voluntar în armata română în Războiul de Independență, îi ura bun venit în Capitală și-n spatele tejghelei tânărului Nicolae Mircea. Acesta venise și el în Regat să-și facă un rost în viață și să dea o mână de ajutor unchiului Căbășanu, dar și fraților săi ce lucrau deja în berărie.
Cel mai mare dintre frați, Ion Mircea, capătă brevet de berar și autorizație de la primărie să deschidă un mic local pe Stravropoleos, dar la numărul 25. Asta se întâmpla la 1886. Din păcate, trei ani mai târziu, Ion Mircea se stinge, de negoțul cu bere în localul acum extins rămânând să se ocupe frații săi, Gheorghe, Nicolae și Victor.
După ce obține cetățenia română și devine și el berar cu brevet, cum se cuvenea pe acea vreme, Nicolae cumpără, în 1897, de la un anumit domn Staadecker, locul de pe strada Stavropoleos numărul 5. După nici doi ani, în iunie, cu mare fast și mare bucurie, Nicolae Mircea deschide pentru prima oară porțile Carului cu bere, așa cum îl știm azi, și-odată cu ele, o pagină de istorie care se scrie și-n zilele noastre.