Tiberiu Ușeriu: ”Am învățat să folosesc trecutul pentru a da sens prezentului”

Tiberiu Ușeriu este acum un nume cu o extraordinară rezonanță pentru români. Prima dată am aflat despre el atunci când a câștigat formidabila cursă 6633 Arctic Ultra, o încercare pe care puțini temerari au curajul să o abordeze. Însă odată cu asta, ni s-a dezvăluit și o incredibilă poveste de viață despre asumarea trecutului și puterea de a-ți schimba destinul dincolo de orice speranțe și așteptări ale tale sau ale celor din jur.

Facebook-ul ne spune că ești urmărit de 22.849 de oameni. De ce crezi că se întâmplă asta?
Lucrurile au luat o întorsătură total neașteptată după ce am câștigat prima oară competiția 6633 Arctic Ultra. M-am trezit peste noapte cu o mulțime de oameni care mă urmăreau, care mă considerau mai sus decât mă simțeam eu. Cred că am ajuns un fel de exemplu pentru foarte multe persoane, un exemplu ”așa nu…așa da”. Schimbarea mea în urma întoarcerii acasă după detenție, am observat că este luată ca exemplu de unele persoane. Noi suntem într-o continuă căutare de exemple, modele și când găsim ceva sau pe cineva care să ne insufle o mică speranță că se poate și altfel, atunci ne agățăm de acea informație și lucrăm cu ea.

De ce ai hotărât să mergi prima dată la ultramaratonul de la Cercul Polar 6633 Arctic Ultra? Dar a doua oară?
Îmi plac provocările și mai ales cele unde am oportunitatea să îmi depășesc limitele. Această competiție mi-a adus șansa să mă autodepășesc din nou și nu puteam să stau deoparte și să nu particip. A doua oară m-am întors să îmi demonstrez mie și nu numai că prima reușită nu a fost doar un noroc sau o pură întâmplare. Poate și fiindcă a fost cel mai bun loc de ucis demonii, de analizat amintirile, traumele și iluziile.

 

În cartea „27 de pași” îți povestești întreaga viață. De ce ai hotărât să o scrii?
În urmă cu patru ani de zile am început să îmi notez gândurile și încet am ajuns la punctul în care trebuia să dau lucrurile pe față și să mă cunoască lumea așa cum sunt eu, cu tot ”bagajul” meu. Este despre asumarea trecutului meu.

Când nu ți-a mai fost teamă de trecutul tău?
Niciodată nu mi-a fost teamă. Eu am fost mereu împăcat cu trecutul și am făcut pace cu el pe perioada detenției. A mai fost nevoie doar să aplic ceea ce m-a învățat trecutul.

De ce ai ales alergarea și nu altceva?
Cred că m-a ales ea pe mine cu mult înainte să îmi dau eu seama, trebuia doar să vină momentul potrivit ca eu să mă las ”trezit”. Am început să alerg din pură întâmplare după doi câini ciobănești pe care ii aveam la campusul Asociației Tășuleasa Social. Alergarea pentru mine este eliberare, descărcare și descătușare, libertate. Ce poate fi mai plin de sens decât să te încalți, să ieși pe ușă și să începi să fugi încotro vezi cu ochii? Cu fiecare alergare pe care o făceam, observam că îmi place tot mai mult și că ceva din interior mă împingea să merg mai mult, mai departe. Îmi place să mă autodepășesc constant, să găsesc resurse noi atunci când toți cred că este imposibil. Așa mi-am dat seama cât e de simplu să fii fericit.

Câte feluri de alergare există?
Depinde într-adevăr din ce unghi privești alergarea. Ea poate fi de multe feluri și conține emoție, stare de euforie, chin uneori, căderi de glicemie și chiar dureri atroce la un moment dat. Important e să alergi de plăcere, să te simți bine când alergi, să te bucuri de fiecare pas făcut și să te gândești că poți să alergi atât cât ți-ai propus. Limitele sunt doar în mintea noastră.

Ce te motivează când obosești sau când te doare?
Motivul pentru care am plecat în acea provocare. Cred mereu că drumul cel adevărat stă în față.

Cum ai înțeles că se poate să îți schimbi viața?
La Tășuleasa Social după o perioadă destul de lungăși chinuitoare de readaptare, am învățat să folosesc trecutul pentru a da sens prezentului. Din momentul în care am început să alerg mi-am dat seama că nimic nu este imposibil. În general trebuie să ne evaluam, să fim sinceri cu noi, curajoși în a ne exprima ideile și ceea ce ne dorim să facem. Pentru a ne îndeplini visul trebuie să muncim, să perseverăm și uneori trebuie să facem sacrificii.

În ce activități ești implicat în viața de zi cu zi?
Sunt parte din echipa de bază a Asociației Tășuleasa Social unde mă ocup de departamentul sportiv. De asemenea, organizez o competiție de alergare montană în fiecare an, Maratonul Via-Maria-Theresia, care a avut loc anul acesta în data de 26 august.

Care e cel mai mare adversar al tău? Dar aliat?
Eu.

No Comments Yet

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

20 − 11 =