Știai că în România există un sat perfect rotund?

Undeva în vestul României, în podișul Banatului, între Timișoara și Lipova, se află un sat neobișnuit, ale cărui case, grădini și acareturi sunt amplasate simetric, în cerc.

În anul 1718, după Tratatul de la Passarovitz care a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman pe de-o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană de cealaltă parte, Banatul a devenit, după 164 de ani de dominație turcească, domeniu al coroanei din Viena. Ca urmare, pentru a se întări prezența Imperiului Habsburgic în această zonă, regiunea a fost colonizată cu emigranți germani, în trei perioade denumite “convoaiele șvabilor”.

La ordinul contelui von Clary und Aldringen, numit în 1769 președinte al administrației Banatului, în această regiune sunt întemeiate mai multe așezări printre care și neobișnuitul Charlottenburg – satul rotund.

Simetrie desăvârșită
Charlottenburg este un sat mic, cu 33 de case așezate simetric pe un cerc cu diametrul interior de 210 m, ceea ce îl face unic în România. Acesta a fost construit în anul 1771 după planurile și sub supravegherea inginerului Carl Samuel Neumann Edler von Buchholt, angajat al Oficiului Sării din Lipova.

Johann Kaspar Steube, un călător neamț care a străbătut timp de 19 ani toată Europa, dar și India și Marocul, menționează Charlottenburg într-una dintre scrisorile sale datată 5 martie 1779: “… acest sat este singurul sub formă circulară (chorographie). În mijlocul satului se găsește o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găsește o plantație de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajduri și șure. Apoi urmează grădina unde se găsește plantată vița de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca cealaltă, și nici cu un picior mai distanțață una față de cealaltă, având un stil simetric desăvârșit; la fel și cele patru intrări în sat – sunt la aceeași distanță una față de alta”.

Coloniștii germani
Așezarea a fost întemeiată cu 32 de familii (171 persoane) provenite din zona Trento (actualmente în regiunea Trentino-Tirolul de Sud, aflată astăzi în Italia), Lorena și Baden-Württemberg. Locuitorii din Charlottenburg erau de confesiune romano-catolică și vorbeau un dialect renan-palatinat dur.

Majoritatea coloniștilor din ”convoaiele șvabilor” proveneau din mediul rural, erau fii de familii sărace de țărani, care nu aveau mari șanse de succes în țara lor de baștină. În timpul împărătestei Maria Terezia, coloniștii au primit sprijin financiar și scutiri de impozite pe termen lung. Ajutoarele finaciare erau mai mari pentru perechile căsătorite, pentru a descuraja emigrarea bărbaților necăsătoriți, care nu ar fi găsit destule femei tinere cu care să-și creeze o căsnicie. Mulți meșteșugari, inclusiv învățătorii și medicii, erau ajutați financiar să se dezvolte în noile teritorii.

La mijlocul secolului al IX-lea (1848), Charlottenburg își dublase populația, ajungând la 362 de persoane. Datele din anul 1880 arată că în sat trăiau 298 de locuitori, dintre care 234 erau germani, 32 – maghiari și tot atâția români. Încet-încet etnicii germani și maghiari au dispărut aproape în totalitate, satul numărând în prezent în jur de 100 de locuitori în majoritate de etnie română.

Domeniul de vânătoare
După anul 1780, când Banatul a fost cedat Ungariei, satul a fost vândut și cumpărat de nobilii maghiari în repetate rânduri. Unul dintre aceștia, contele Siegfried Graf von Wimpffen, a înființat la Charlottenburg un renumit fond de vânătoare care s-a păstrat până în zilele noastre.

Fiind un vânător pasionat, contele a construit mai întâi o casă de vânătoare în anul 1890. Ulterior, el a transformat pădurea localității într-un parc de vânătoare cu o suprafață de 18 h, iar până în anul 1904, suprafața domeniului crescuse la nu mai puțin de 1200 h. Pentru popularea parcului, primii cerbi lopătari au fost aduși din Serbia, efectivele fiind suplimentate cu animale aduse din Boemia. În anul 1935 efectivul total se estima la circa 600-700 de exemplare, crescând temporar până la 1200 de exemplare în anul 1970.

După Primul Război Mondial, posesiunile contelul von Wimpffen au trecut în proprietatea Casei Regale a României, până în 1948 când au fost preluate de comuniști care au păstrat totuși destinația fondului de vânătoare.

Astăzi, Charlottenburg este declarat monument istoric de către Ministerul Culturii. Această așezare neobișnuită, ascunsă între dealuri acoperite cu păduri și pășuni, a devenit o destinație din ce în ce mai căutată de turiștii curioși să vadă singurul sat perfect rotund din România.

No Comments Yet

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

thirteen − 2 =