Băutura aurie şi amăruie se plimbă rânduri, rânduri printre mesele de la Caru’ cu bere acum, la fel ca în 1889.
Multe halbe au fost golite de prea bine, dar şi multe au fost date peste cap de prea rău, iar când berea curge, limbile se dezleagă şi poveştile nu se mai opresc din spus. Nu încape niciun dubiu că pereţii de la Caru’ cu bere au fost martori la mai multe veşti şi drame decât o gazetă. Şi pentru aşa ziduri e nevoie de un arhitect cu ştaif care le poate face cât mai ascultătoare cu putinţă.
Caru’ cu bere a fost făcut de către Siegfried Kofczinski (Ziegfried Kofszynski) în 1899 şi a rămas aşa cum îl ştiţi şi astăzi. Bun prieten cu fraţii Mircea, a hotărât că în cinstea berii va face un decor inspirat din spiritul austriac. Mai mult, spaţiul a fost creat pentru toţi cei care vor să îi calce pragul. Încă de la început mesele de stejar masiv au fost lăsate fără de faţă de masă tocmai pentru ca oricine să se simtă confortabil să închine un pahar în berăria care adăpostea la subsol zeci de litri de bere Bragadiru.
Arhitectul Kofczinski a fost şi şeful lucrărilor de la Palatul Peleş. O parte din detaliile distinse care amintesc de conducătorii țării le-a păstrat și la Caru’ cu bere, căci aici s-a pus țara la cale mai ceva ca în ședințele de partid.
Polonezul a continuat să proiecteze diferite clădiri din România şi toate păstrează atenţia la detalii ce îl caracteriza printre arhitecţii vremii. A lucrat la Palatul Poştelor ca proiectant adjunct, dar şi-a pus amprenta și asupra interiorului şi treptelor monumentale pe care le recunoşti cu uşurinţă dacă treci prin faţa Muzeului de Istorie din Bucureşti. Împărţirea simetrică a interioarelor era folosită în multe dintre clădirile gândite de acesta şi cu toate că a lucrat la multe proiecte, cel mai reprezentativ rămâne Caru’ cu bere.
Dar aşa cum deliciul legendelor stă în misterul care le înconjoară şi Siegfried Kofczinski are dramul lui de farmec. Scrierile îl prezintă drept un timid incurabil care nu a spus niciodată de ce a fost forţat să semneze, mult timp, diferite proiecte alături de alt arhitect din breaslă.
Toate astea contează mai puţin şi dacă pereţii din Caru’ cu bere ar vorbi, se vede treaba că ar avea ceva de spus şi despre arhitectul care le-a oferit farmecul făr’ de vârstă. Până atunci vă aşteptăm să le împărtăşiţi şi voi din poveştile voastre.