Nici nu termini bine de zis „a venit iarna” și gândul ți-a și fugit la Sărbători. La colinde, la nasuri și obraji roșii de copil, la bradul împodobit, la sacul plin de cadouri și la renii vrăjiți ai Moșului. La miresmele încântătoare ce vin din bucătării și parfumează cu o magie tulburătoare poveștile bunicilor spuse la gura sobei sau la lumina pâlpâitoare a beculețelor din brad.
Așa fuge gândul dacă închizi o clipă ochii, iar dacă-i deschizi repede vezi că realitatea nu numai că-l prinde din urmă, dar îl și întrece. Viața adevărată bate filmul imaginației, iar Sărbătorile nu se fac frumoase de la sine. Se investesc energii neștiute, griji de tot felul, se fac pregătiri complexe care au un rost anume, izvorât din tradiții vechi, dar și inspirate din experiențe anterioare. Iar dacă mai pui la socoteală că până în Sărbători stă așezat de veacuri Postul Crăciunului, lucrurile par că se complică și mai mult.
Pentru o grabnică deslușire a situației, care se pare că unora mai sensibili le dă mare bătaie de cap și mai multe bătăi inutile de inimă, iată aici, mai jos, o soluție marca Hanu‘ Berarilor Interbelic, ce vă poate cel puțin distrage atenția de la grijile acestei perioade (culinare, desigur), dacă nu cumva vă poate oferi chiar rezolvări de-adevăratelea.
Postul este despre cumpătare în esență, iar în zilele noastre a devenit mai mult o chestiune „de prințip” cum ar zice conu‘ Iancu. La Hanuri, pe de altă parte, se știe că principiul de bază este ospeția adevărată, deci n-au cum să lipsească bucatele de felul pe care musafirul le dorește. Găsești și în meniu bucate potrivite să meargă bine ca meniu de post. În plus, e bine de știut că bucătarul Chef a mai compus anume și alte bunătăți pentru aceia dintre mușterii care țin seamă de tradiții: sărmăluțe de post, tocăniță cu ciuperci sau dovlecei umpluți cu legume. Iar la desert, un vis de plăcintă cu dovleac și o minune de măr copt în foietaj. Nu ezitați să cereți ospătarului dumneavoastră orice detalii veți dori să știți despre bucatele de post și tineți minte ce zic bucătarii cei mari, că secretul unor bucate încântătoare nu stă numai în ingrediente, ci mai degrabă în dăruirea, în sufletul pus în ele.
Pentru alții „Iarna”mai înseamnă și tot felul de alunecări. De schiuri, de patine sau de săniuțe. Sau de alunecări gastronomice în păcatul de a gusta mai din timp și pe săturate din toate deliciile sezonului. La Hanuri le găsiți pe toate acestea rânduite nu doar pentru servirea clienților în local, ci și pentru luat acasă în cazul foarte probabil al adicției la vreo aromă sau gust, ce te întoarce literalmente în timpurile copilăriei. Exemplul cel mai potrivit aici este, cu siguranță, carnea topită (de plăcere) în untură, cu cârnați țărănești și cu slăninuță afumată sau Mâncarea Boierească, după numele său din meniul Hanului. Și lista poate continua cu clasicele și nelipsitele sărmăluțe cu mămăliguță, cu preparatele din pește – speciale pentru zilele de sfârșit de săptămână, cele „cu dezlegare” de la post, cu fripturile sau cârnații tradiționali.
Între toate preparatele Hanului ce știu a întruchipa deliciile sau încântările iernii, unul singur trebuie dinainte vorbit-povestit cu oamenii Hanului și apoi consumat alături cu cei dragi: Purcelușul de lapte la cuptor. Este adesea văzut pe la petreceri cu ștaif sau la nunți, prin Orangeria Hanului, la Casa Oprea Soare. În postul Crăciunului nu se țin nunți, o să ziceți, și mare dreptate aveți. La Orangerie, înainte de Crăciun nu se mai cunună nimeni, în afară doar de voia bună cu deliciile gastronomice ale iernii, iar petrecerile care se țin lanț, mai ales în decembrie, sunt cele care stau mărturie vie că anul care tocmai se termină a fost unul bun și rodnic.