Pe la 1795 Manuc Mârzaian, înteiemetorul Hanului, se căsătorea cu alai mare cu Miriam, fiica lui Hagi Haritium. Uniunea lor a făcut mare vâlvă în acea vreme, fiind înconjurată de o urzeală de legende, mai mult sau mai puțin adevărate.
Unele povești spun că ar fi iubit-o din prima clipă în care a văzut-o căci fata era de-o frumusețe răpitoare, altele istorisesc că ar fi luat-o mai degrabă din interes pentru poziția și averea tatălui său.
Cert este că Miriam i-a devenit soție și sfătuitor, iar Manuc a prețuit-o mai mult decât orice, ba chiar a botezat-o pe una dintre fiicele lor cu același nume ca al mamei – Miriam.
Despre Miriam – fiica se spune că moștenise frumusețea mamei și priceperea la afaceri și politică a tatălui. Mulți tineri de vază ai acelor vremuri s-au încurcat în ițele sclipitoarei minți a lui Miriam în timp ce încercau în zadar să-i cucerească inima. Despre viața fiicei lui Manuc nu s-au păstrat foarte mult însemnări, însă legendele spun că aceasta ar fi fugit cu un ofițer francez la moșia familiei acestuia din Provence unde au locuit până la sfârșitul vieții într-un castel înconjurat de vii.
Inspirați de poveștile celor două Miriam din viața lui Manuc, am găsit potrivit să făurim un vin care să ducă mai departe, prin culoarea și buchetul său, istoriile nescrise și legendele vremurilor apuse. Un rosé deschis și sincer, numai bun să însoțească ore în șir orice mușteriu dornic de stat la vorbă: Miriam Rosé – rosé-ul lui Manuc. Doar la Han.