Plăcintele românești sunt printre cele mai îndrăgite preparate tradiționale. Servite cel mai adesea la mesele în familie sau la ocaziile festive, aceste gustări sunt o invitație la gastronomia tradițională românească.
Plăcintele au o istorie la fel de impresionantă ca și numărul de fani neinventariați încă. Egiptenii își revendică inventarea lor (la câte au creat ei, nici nu e de mirare), dar le găsim deopotrivă în Grecia și în Roma antică. Fastuoasele banchete din vremuri arhivate de istorie construiau chiar momente festive în jurul aducerii sau servirii plăcintelor. Iar dacă noi azi ne mai amuzăm la niște nevinovate plăcinte cu răvașe, imaginați-vă că pe vremuri din astfel de bucate se iveau pitici dansatori, broaște țestoase imense, păsări sau chiar orchestre cu instrumente și partituri cu tot. Sigur, nu pe masa oricărui sărac, ci pe mesele înnobilate ale ducilor și regilor.
Scurtă istorie a unei rețete
Plăcintele sunt preparate cu o istorie veche în bucătăriile lumii, primele atestări apărând în Egiptul Antic, în jurul anilor 1200 î.Hr. La început erau niște simple turte făcute din orz, ovăz sau secară și unse cu miere, însă odată cu trecerea timpului, modul de preparare și gustul plăcintelor s-a diversificat. În principal, astăzi există două mari categorii de plăcinte: cu umplutură dulce de brânză sau de fructe, servite ca desert, și cele cu umplutură de legume, carne sau organe, servite ca fel de mâncare de sine stătător; ambele categorii de plăcinte se pot servi calde sau reci.
În țările românești, plăcintele par să fi intrat odată cu negustorii greci și să fi cunoscut gloria gastronomică pe vremea fanarioților, deși prezența lor în toate regiunile țării, din Dobrogea și până în Maramureș și Oltenia, precum și diversitatea rețetelor vorbesc mai degrabă despre mai multe surse posibile. Plăcintele, ca și iubirea și războaiele, par a fi aici de când lumea și pământul – de unde și vorba ”la plăcinte, înainte, la război, înapoi.”
Plăcinta – un fel de mâncare într-o mie de feluri
”Dacă stai să numeri foile, nu mai faci niciodată plăcintă”, zice un proverb românesc. Și totuși, ce e până la urmă o plăcintă și din ce se face? În principiu, plăcinta constă dintr-un aluat și o umplutură. Aluatul poate fi dospit sau nu, dulce sau sărat, important e să poată conține umplutura, care la rândul ei poate fi făcută din aproape orice: de la carne, la brânză, la fructe și legume. E de la sine înțeles că umplutura poate fi la rândul ei dulce sau sărată. Dacă în Vestul Europei și în America, pe lângă plăcintele-desert, foarte populare sunt plăcintele cu carne, preferatele romanilor sunt cele dulci. Pentru umplutură se poate folosi brânza dulce sau orice fruct care rezistă bine la coacere, cele mai întâlnite fiind plăcintele cu mere, dovleac, gutui, pere sau vișine.
Iată în continuare câteva dintre cele mai gustate plăcinte românești:
Plăcinta oltenească cu praz și telemea
Combinație crocantă realizată dintr-un aluat de tip foietaj și umplutura ce combină gusturi surprinzătoare, dar care se completează cum nu se poate mai fericit – praz și telemea, asezonate cu multe condimente și legate de o maia de ouă.
Plăcinta ardelenească cu varză murată
Se face dintr-un aluat dospit, asemănător celui de gogoși, se umple cu un piure din cartofi fierți amestecați cu varză murată, se împachetează asemănător moldoveneștilor poale-n brâu și se coc în tigaie în ulei încins, spre deosebire de suratele ei din alte regiuni ale țării, care se coc la cuptor.
Alivenci
Rețetă moldovenească de pe vremea lui Ion Creangă, alivencile sunt o plăcintă cu brânză, mălai și făină. Sunt foarte ușor de preparat, se coc în jumătate de oră și se pot servi deopotrivă ca antreu sau desert.
Poale-n brâu
Plăcintă specifică zonei Moldovei, realizată din aluat dospit și umplutură din brânză dulce și stafide, a devenit faimoasă nu doar datorită gustului, cât denumirii care aduce aminte de modul în care femeile își prindeau în brâu poalele fotei atunci când mergeau cu rufele la râu.
Învârtită
Poate fi realizată din aluat dospit sau crocant, se poate umple cu aproape orice, de la brânză, la nucă și gem, și se numește așa datorită modului în care este rulat aluatul. Dans gastronomic al combinației dintre aluatul crocant sau moale și umplutură, învârtita este o sărbătoare pentru papilele gustative indiferent de gusturi.
Cu umpluturi clasice sau cu amestecuri inedite, din ingrediente exotice, plăcintele oferă o plenitudine de gusturi și arome. Dulci sau sărate, cu blat sau din foietaj, aceste gustări nu pot lipsi de la aniversări sau mesele cu cei dragi. Vă invităm și pe voi să ne trimiteți rețetele voastre preferate.