Hanul lui Manuc a devenit în scurt timp de la finalizarea construcției, în anul 1808, locul preferat de întâlnire pentru negustorii de toate neamurile – turci, bulgari, greci, nemți – aici, la răscrucea drumurilor comerciale ale Europei.
La fel de repede a devenit locul în care boierii, demnitarii și mai apoi, politicienii vremurilor, stabileau să-și ducă negocierile și tratativele publice sau de taină. Iar pentru
călătorii aflați în trecere prin oraș, Hanul era cea mai bună gazdă cu cele 33 de odăi frumoase pentru înnoptat.
Hanul s-a impus ca spațiu cultural și punct de reper pentru întâlniri economice și politice
de-a lungul istoriei. Aici a fost semnat Tratatul de pace de la 1812, la sfârșitul Razboiului Ruso-Turc. Reprezentanți se seamă ai elitei intelectuale a României din preajma primului Război Mondial, cum ar fi Take Ionescu, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Filipescu, s-au strâns aici pentru planificarea unirii României cu Transilvania și Bucovina și intrării în război.
Misiunea Hanului a rămas neschimbată dincolo de trecerea timpului și astăzi se arată, aproape de kilometrul zero al Capitalei și la porțile Centrului Vechi, semeț, superb
exemplu arhitectonic, în care spațiile mici și cochete alternează cu cele ample și rafinate.
Restaurantele, cafenelele și magazinele, totul freamătă de viață și atmosferă boemă.
Hanul lui Manuc a fost și va rămâne, astfel, un simbol al vieții citadine pline de voie bună
și gusturi alese. Istoria sa bogată continuă cu planurile ambițioase ale moștenitorilor de
a-l menține așa cum l-a văzut fondatorul său, Manuc Mîrzayan: loc de popas, petrecere și
întâlniri memorabile.
Hanul lui Manuc – 210 ani de istorie!