Oricare dintre anotimpuri, cu excepția toamnei, când îi este anunțată prezența cu celebra exclamație „A venit… !”, este întâmpinat de anunțător cu un fel de bucurie lăuntrică, una diferită pentru fiecare în parte.
Primăvara e proaspătă și pură, vara e liberă și veselă, iarna jucăușă și festivă. Toamna, probabil ca să compenseze toată această exuberanță, își poartă farmecele în note grave de melancolie și în nuanțe cromatice sângerii, seducătoare. Nimeni nu strigă în gura mare „a venit toamna”, asta se zice cu emoție, aproape șoptit.
La Hanu‘ Berarilor Interbelic, cum probabil se întâmplă în orice restaurant cu pretenții, emoțiile de toamnă se traduc în arome și gusturi noi, în mici ajustări de rețete sau de meniu, în preparate de sezon care fac deliciul și încântarea oaspeților. Poți să știi că e toamnă, dar nu o simți cu adevărat decât după primul pahar de must rece, proaspăt stors din struguri ca rubinul, chiar în fața ta.
Dar cu un pahar de must nu se face toamnă adevărată, mai e nevoie și de multe altele. De o salată de vinete coapte sau o zacuscă, de exemplu, făcută la foc de lemne și fiartă pe pirostrii sau de niște plăcinte cu dovleac proaspăt scoase din cuptor. Peste toate și de nelipsit, este bineînțeles, în cea mai bună tradiție românească, friptura. În luna lui Brumar este vremea culesului viilor. Iar unul din obiceiurile străvechi ale podgorenilor este de a sacrifica cu această ocazie un berbecuț dintre cei mai mari pe care-i găsești la stână.
„Nu există pereche mai potrivită pentru mustul proaspăt ca pastrama de oaie sau cotletele de berbecuț și clienții obișnuiți de-ai Hanului știu asta și le împerechează negreșit”, ne spune Chef-ul Dan Iordan, omul ce poartă toată grija bucatelor ce ies din bucătăriile Hanurilor. „Fără produse de sezon ești plat, pari surd și mut, nu prinzi momentul, scapi clipa aia magică în care mușteriul se convinge că restaurantul e viu, trăiește odată cu clientela sa și asta e probabil cheia să-l faci pe om să-ți calce pragul iar și iar.”
Toamna la Hanuri înseamnă și altfel de emoții. Cele gastronomice sunt, desigur, în planul întâi întotdeauna. Celelalte au cu totul alt dichis. S-au terminat concediile, au început școlile și dacă ai inspirația sau pofta bună să treci în jurul prânzului pe la Hanuri, nu ai cum să nu observi neobișnuita adunare de persoane de toate vârstele și ocupațiile, freamătul necontenit de dorințe, multitudinea de glasuri, sutele de preferințe și de pofte ce-și așteaptă rândul la exprimare, în fața ospătarului. Prin mâinile lui trec zeci, sute, poate mii de pofte zilnic, dacă și-a mai pierdut răbdarea uneori, îngăduiți, c-așa e bine. Sunt tot emoții, tot de toamnă. Iar dacă a mai scăpat vreuna, nespusă sau de netratat, e sigur că se va găsi, în toată toamna asta, o umbră de copac, ca leac.