Meniul este principalul instrument de marketing și vânzări al restaurantului. El este primul lucru de care se interesează un client – o adevărată carte de vizită.
Tehnica construcției meniului se numește ”menu engeneering” și este un proces de complex, care pleacă de la designul foii de hârtie pe care este scris, și ajunge la chestiuni mult mai complexe, cum sunt tipul preparatelor și modul lor de gătire.
Lungimea meniului
Atunci când se creează un meniu, cea mai importantă regulă este ca numărul de preparate să fie rezonabil. Ce înseamnă rezonabil? Cei mai mulți specialiști recomanda ca numărul de feluri în fiecare categorie (antreuri, feluri principale, deserturi etc) să nu să depășească 10 opțiuni, ideal fiind chiar ca numarul lor să fie limitat la 6-7.
În favoarea acestei reguli sunt mai multe argumente. Primul dintre ele este acela că dacă are în față prea multe variante, clientul are dificultăți în a face o alegere. 10 preparate sunt suficiente pentru o diversitate rezonabilă. Nici un client nu își dorește de fapt să aleagă dintre 30 sau 50 de preparate. Această diversitate exagerată îl poate face să devină nehotărât și să ia greu o decizie.
Calitate și prospețime
Un meniu bine gândit va reduce numărul de materii prime perisabile care se pot altera. În cazul meniurilor foarte lungi este evident faptul ca nu toate preparatele se vor vinde, iar materiile prime nefolosite se vor pierde inutil.
Restaurantele care afișează meniuri stufoase folosesc multe semipreparate și alte ingrediente cu termen de valabilitate mare. Aceasta se reflectă in calitatea produslui finit care ajunge în farfuria clientului.
Pentru a oferi totuși diversitate, restaurantele trebuie să dea dovadă de creativitate. Din fericire, gastronomia ofera zeci, sute și poate chiar mii de procedee și variate prin care se pot realiza preparate complet diferite plecând de la același ingredient de bază.
Restaurantele care vor să ofere mai multă diversitate clienților, folosesc concepte cum ar fi meniul zilei sau specialitatea zilei (săptămânii / lunii).
Rolul bucătarului-șef
Un profesionist bine pregătit știe ce capacități și limitări are și ce anume se potrivește cu specificul și tematica restaurantului. Este posibil ca multi bucătari, din dorința de a arăta tot ceea ce știu, să construiască un meniu stufos. Un bucătar bun însă nu va face această greșeală tocmai pentru că în sarcina sa cad atât eficiența costurilor, cât și prospețimea și gustul mâncării.
Dacă este bine gândit, meniul poate face minuni, dar dacă este alcătuit greșit, atunci nu numai că nu atrage clienții, dar poate produce deservicii atât oaspeților, cât și restaurantului.