Sărbătorită astăzi că ziua muncii, 1 mai își are originea în obiceiuri străvechi, a căror semnificație s-a pierdut de-a lungul timpului.
Ca un mix unic de tradiții păgâne și aniversări propagandistice, ziua de 1 mai rămâne un eveniment unic, sărbătorit cu fast, an de an. Influențele culturale și locale s-au axat totuși pe un numitor comun: celebrarea naturii și a primăverii, dar și a repaosului.
Sărbătoarea în lumea modernă a pornit ca o comemorare a victimelor grevei generale din Chicago, devenind apoi aniversarea mișcării muncitorești, la nivel internațional. În urma manifestațiilor din industria construcțiilor se solicita o reducere a numărului de ore muncite, ajungând la programul de 8 ore pentru o zi legală de muncă începând cu 1 mai 1886.
În cele din urmă, 1 mai a ajuns să fie sărbătorită cu o zi de concediu, în majoritatea statelor vest europene.
În România, această zi a fost celebrată cu parade propagandistice în timpul comunismului, fiind inaugurată pe 1 mai 1890 de mișcarea socialistă.
Chiar dacă în timpurile noastre 1 mai este ziua muncii, în trecut avea cu totul altă semnificație. Aceasta marca începutul primăverii și își are originile în tradițiile păgâne, încă din neolitic.
“Armindeni” este cunoscută în popor și ca “ziua pelinului” sau “ziua bețivului” și marchează începutul primăverii. Sărbătoarea se ținea la sate pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturii ca grindina și seceta. Reminiscente ca ritualuri magice pentru fertilitate și belșug, obiceiurile de 1 mai erau închinate lui Arminden, o divinitate a vegetației.
În Țara Lăpușului, armindeniul era un pom curățat de crengi, mesteacăn sau tei, și împodobit cu flori și spice de grâu, folosit pentru a proteja casele și familiile. În unele locuri, crengile cu flori erau puse la ușa fetelor nemăritate, iar unii oameni purtau cu ei frunze de pelin pentru a alunga duhurile rele.
Tot de Armindeni avea loc și “băutul mărțișorului” – o petrecere câmpenească, unde se mânca pe îndestulate miel fript și se bea vin pelin, pentru înnoirea sângelui și sănătatea oamenilor.
Din punct de vedere etimologic, Armindeni provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creștin. Tradiția spune că armindeniul se lăsa în fața casei până la măcinarea grâului nou, iar când se făcea prima dată pâine, acesta era tăiat și se făcea focul cu el.
Obiceiurile câmpenești erau dedicate pământului, pentru înmulțirea cirezilor și pentru ca oamenii să intre sănătoși în vară. De aici și tradiția vinului pelin, care dă roșeață în obraji și o stare de veselie. Pelinul recoltat în ziua de 1 mai era considerat un leac pentru vindecarea diverselor boli și afecțiuni fizice, care treceau ca prin minune.
În anumite părți ale României, această sărbătoare mai era numită și “ziua înecaților”. Poveștile spun că în ziua de 1 mai, dacă se aprinde o lumânare în cimitir sau pe malul lacului, spiritele celor înecați fără voie ies la iveală.
De la superstiții, ca purtatul pelinului pentru a fi protejați de purici sau a faptului că rândunica dădea foc casei celui ce muncea de 1 mai, această sărbătoare cu siguranță a rămas un motiv de bucurie. Picnicurile în acord cu primăvara au păstrat undeva, câteva dintre obiceiurile străvechi.
“Ziua bețivului” a devenit ziua liberă a muncitorilor care se pot relaxa la un pahar de vin sau bere și un grătar copios. Prilej de veselie și de bună-dispoziție, ziua de 1 mai a rămas asociată cu petrecerile în aer liber și cu reînnoirea naturii.
Și celelalte țări europene au primit cu drag această sărbătoare. În Italia, 1 mai este considerată cea mai fericită zi din an. În Grecia, familiile ies la picnicuri și fac ghirlande de flori pentru a orna ușile, urmând să dea florile jos abia de Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Germanii, spre exemplu, oferă câte un suvenir persoanei iubite, similar obiceiului românesc de mărțișor. Argentina a numit această zi “ziua statului degeaba”, fiind celebrată ca atare.
Fiecare țară își pune amprenta asupra acestei sărbători. De la superstiții, la tradiții, 1 mai este cu siguranță un motiv de bucurie la nivel internațional, atât ca zi liberă, cât și ca omagiu adus naturii.